maria montessori
facebook            simona nicolae
simona@mariamontessori.ro



INTERESANT DE CITIT… iunie 2012

Taina copilariei
 
‚Perioadele senzitive’, ………..descoperite in biologie, au pentru noi  o însemnătate deosebita, prin faptul ca ele explica multe din tainele dezvoltării.
De ce atârna dezvoltarea? Cum se face ca o ființa vie creste?
Perioadele senzitive…. oferă mijloace noi spre a înțelege creșterea sufleteasca”.
„Ele au fost descoperite la animale de către un om de știința olandez, de Vries.  Noi la rândul nostru le-am descoperit in școlile noastre* in creșterea copiilor si le-am pus in slujba educației.


E vorba de anumite epoci in care ființele in formare (adică in stare infantila) au o putere de simțire deosebita, dar de scurta durata, ce le ajuta sa câștige anumite calitati si care dispare indata ce acestea au fost castigate. Toate însușirile se cuceresc in modul acesta, cu ajutorul unui impuls, al unei posibilitati trecătoare. Prin urmare creșterea nu e ceva fara inteles, o fatalitate ereditara înăuntrul ființelor, ci o munca minuțios călăuzita de instincte periodice trecătoare, ce îmboldesc ființa in dezvoltare spre o activitate determinata, ce de multe ori se deosebește in mod izbitor de aceea a individului adult. De Vries a observat pentru intaia oara perioadele senzitive la insecte. Ele au perioade de formare ușor de constatat caci trec prin faze de metamorfoza asupra cărora se pot face observații in laboratoarele experimentale.


 Sa luam exemplul citat de către De Vries, un umil viermișor, omida unui fluture. Se știe ca omizile cresc cu repeziciune, hrănindu-se cu lăcomie si de aceea sunt o pacoste pentru plante. Omida despre care vorbim, in primele zile ale vieții sale, nu se poate hrăni cu frunzele mari ale arborilor ci cu frunze mici si fragede ce se găsesc pe vârfuri. Se întâmpla însa ca buna mama, fluturele, din instinct, aseaza ouăle tocmai in partea opusa, adică in coltul dintre creanga si trunchi, spre a asigura urmașilor săi un loc ferit de primejdii. Cine  va spune micilor viermișori ca frunzele cele fragede de care au nevoie se găsesc pe vârfuri?

Iată însa ca omida e înzestrata cu o putere vie de simțire la lumina: lumina o atrage, o farmecă si viermișorul pornește in salturi, cum e mersul omizilor, spre locul unde e lumina mai vie, spre marginile crengilor si se trezește înfometat printre frunzele proaspete ce îl vor satura.


Si e lucru straniu ca, indata ce termina aceasta perioada, indata ce omida a crescut si se poate hrăni, pierde sensibilitatea la lumina. După o  bucata de vreme, lumina nu o mai atrage, o lasă nepăsătoare, instinctul e orbit cu desavarsire; timpul in care a avut un rost a trecut si, de acum înainte, va umbla pe alte drumuri, căutând alte mijloace de viața.
Omida nu e acum oarba la lumina, e doar indiferenta.
Aceste observații ne pot fi de mare ajutor spre înțelegerea si creșterea copiilor. De o parte un impuls ce insufleteste, ce împinge spre savarsirea unor acte ce ne surprind si ne uimesc,  de alta parte o indiferenta ce face ființa oarba si neputincioasa.  Adultul nu are nici o putere asupra  acestor stări deosebite.  Dar când copilul nu poate lucra după norma perioadei sale senzitive, prilejul unui castig natural  e pierdut , si e pierdut  pentru totdeauna.”

”Taina copilariei” – Maria Montessori (1936) – Editura ”Tiparul Universitar”, Bucuresti, 1938

 

*Se refera la scolile Montessori