maria montessori
facebook            simona nicolae
simona@mariamontessori.ro



INTERESANT DE CITIT… septembrie 2012

Intrebari privitoare la credinta

 

Am inceput sa citesc Biblia, in urma cu 5 ani.
La momentul acela cautam raspunsuri,  dar,  uitandu-ma in urma imi dau seama ca pe langa raspunsurile pe care le cautam la acea vreme,  lectura Scripturii mi-a deschis gustul pentru muzica, arta, stiinte si nu numai. Incet, incet am inceput sa revin la pasiunea mea:  educatia.
Astfel, biblia m-a ajutat sa descopar lucrurile frumoase, sa-mi scot la suprafata pasiunile,  sa aflu si sa invat lucruri pe langa care, alteori, am trecut cu nepasare. 
In sensul acesta cred ca studiul Bibliei este important in scoli si, iata, ca nu de mult mi-a cazut in mana o carte care mi-a intarit aceasta convingere. Va  redau citatul in intregime, chiar daca e ceva mai mult decat  cele cu care  v–am obisnuit pana acum.

 

 „De ce se invata la scoala despre clasicii greci, cu miturile lor, iar Biblia se studiaza mult mai putin, desi este fundamentala pentru a intelege arta si cultura occidentala?  In sine, intrebarea este simpla, insa presupune diferite precautii, nu in ultimul rand aceea de a se evita confuzia cu „ora de religie”. Nu este vorba de introducerea unei materii optionale, ci a uneia obligatorii pentru toti, reprezentand  cunostinte necesare si de neinlocuit.
Cu catva timp in urma, Umberto Eco scria intr-o publicatie saptamanala un fragment citat adesea, care pare sa anticipeze aceasta intrebare :”De ce elevii trebuie sa stie totul despre zeii lui Homer si aproape nimic despre Moise? De ce „Divina Comedie” si nu  „Cantarea Cantarilor”? Inca din secolul al XIX lea, un alt „laic”, Francesco de Sanctis,  in opera  „Tineretea”,  era uimit de faptul ca „in scolile noastre, unde ne dau de citit atatea frivolitati, n-a patruns antologia biblica, foarte importanta pentru a cultiva spiritul religios, care reprezinta sentimentul moral in sensul sau cel mai elevat”.


Discursul nu se refera la ora de religie – aceasta ar trebui oricum sa aiba ca principal punct de referinta Biblia -, ci la cultura generala si la etica pe care scoala le ofera.  Asa cum sublinia un critic literar canadian, Northrop Frye (1912-1991), Sfanta Scriptura este „marele cod” (acesta este titlul operei sale pe aceasta tema, pubicata in 1982), cheia fundamentala pentru a intelege civilizatia occidentala. Studierea aprofundata  a Vechiului si a Noului Testament  este necesara pentru a izbuti sa ne descifram propriile radacini literare, artistice si sociale.
Daca ne orpim la domeniul artelor figurative, ne intrebam daca se pot descifra subiectele si se pot percepe aluziile si mesajele  exprimate   de-a lungul multor secole de arta occidentala fara sa facem apel la imensul repertoriu iconografic reprezentat de paginile biblice.

Marc Chagall declara ca Biblia este „alfabetul  colorat in care nu numai eu, ci aproape toti pictorii si-au inmuiat penelul de-a lungul secolelor”. Intr-adevar, Scriptura este o „gradina de simboluri, de imagini si de istorisiri”, populata cu o multime de personaje si luminata de raza misterului, asa cum o definea poetul T.S. Eliot. Aceasta este gradina in care au patruns mii de poeti, scriitori, sculptori,  filozofi si chiar regizori ai zilelor noastre ( sa ne gandim numai la filmele  „Evanghelia dupa Matei”, de Pier Paolo Pasolini, sau la „Facerea”, de Ermanno Olmi).


Fara doar si poate, interpretarea si  redarea cuvintelor biblice nu au fost intotdeauna desavarsite. In unele cazuri s-a ajuns chiar la degenerari si la adevarate rasturnari ale textului. Sa dam numai exemplul lui Iov, pe care arta ni l-a prezentat ca pe un model de rabdare in suferinta, inlaturand partea centrala a cartii, o meditatie dramatica asupra punerii la incercare a credintei si asupra adevaratului chip al lui Dumnezeu.
Este totusi  indiscutabil ca arta, literatura si cultura in genere au apropiat, au actualizat si au transfigurat chiar paginile biblice, aducandu-le la viata, in toata puterea si splendoarea lor, in fata a milioane de oameni. Exista nenumarate exemple si fiecare dintre noi si-ar putea adauga marturia la cele pe care le-am putea enumera. As dori sa evoc numai puterea pe care o are muzica in a da viata si forta patimilor lui Isus povestite in Evanghelia dupa Matei ( cum am putea sa-l ocolim pe Bach?), sau in a da puritate si intensitate rugaciunii Psalmilor (cum sa nu ne gandim la canturile gregoriene?) .


Dar trebuie sa facem o observatie care depaseste problema ridicata de intrebare.  O analiza a Bibliei  din punct de vedere estetic este necesara nu numai pentru  a intelege istoria culturii (cum am putea explica oare „Divina Comedie”  fara sa cunoastem Sfanta Scriptura?), ci permite si o mai buna punere in valoare a Bibliei insesi. In multitudinea celor 73 de carti din care este alcatuita, aceasta se prezinta ca o opera literara ce contine toate resursele, genurile, simbolurile si formele literare. Nu este un tratat schematic sau o culegere seaca de adevaruri, ci este istoria unei  Revelatii divine exprimate in timp, spatiu si limbaj.  Cu cat cunostrem mai bine cuvintele cu semnificatiile si nuantele  lor, cu atat patrundem mai adanc in frumusetea acestui limbaj si izbutim sa facem sa scanteieze Cuvantul lui Dumnezeu. Intalnind cuvintele, il descoperim pe Dumnezeu, pe care acestea incearca sa ni-L dezvaluie.


Asa cum a dovedit adesea in scrierile sale teologul Hans Urs von Balthasar, via pulchritundinis, calea frumusetii care straluceste in Biblie si se reflecta in cultura, este o cale aleasa care ne duce catre Dumnezeu. Chiar Isus se defineste in Evanghelia dupa Ioan drept pastorul „kalos”, adica pastorul „cel frumos”, iar in aceasta frumusete se contopesc farmecul si bunatatea. Prin intermediul frumusetii  pure se poate ajunge la lumina, la bunatatea, la adevarul dumnezeiesc.  Asadar, dorinta noastra este dubla: pe de o parte, vrem sa descoperim  in Biblie radacinile noastre culturale. In insemnarile preliminare pentru „Aurora” (1881) , un filozof ateu precum Friedrich Nietzsche  recunostea ca „pentru noi, Avraam inseamna mai mult decat orice alt personaj din istoria greaca sau germana.”
Pe de alta parte,  aprofundarea esteticii Bibliei nu poate decat sa ne faca sa descoperim  si mai adanc frumusetea mesajului sau si a autorului ultim, Dumnezeu; caci, asa cum afirma scriitorul german Hermann Hesse in opera „El si celalalt” (1919), „arta inseamna sa-l infatisezi pe Dumnezeu intru totul”.


 

„Intrebari privitoare la credinta” – Gianfranco Ravasi, 2010
http://www.youtube.com/watchv=Dlr90NLDp0