maria montessori
facebook            simona nicolae
simona@mariamontessori.ro



INTERESANT DE CITIT… decembrie 2012

Citatdela
 
Unul din examenele finale pentru cursul Montessori pe care il fac consta in predarea unor albume concepute de fiecare student in parte. Aceste albume  contin descrierea materialelor de la clasa (in cazul nostru ambianta pentru copiii intre 3-6 ani) precum si desenele acestor materiale facute de catre student.
Prima oara mi-a fost teama sa incep sa desenez pentru ca nu as fi vrut sa stric coala de hartie care pentru mine parea perfecta.
Am stat 15 minute in fata foii albe fara sa indraznesc sa pun creionul pe ea. Apoi m-am gandit ca as putea sa incep desenul impartindu-l pe bucati, de exemplu: intai bratul, apoi incheietura mainii, apoi podul palmei si asa mai departe. Mi-am luat inima in dinti si mi-am spus ce o fi, o fi.
Pot sa spun ca la final nu a iesit rau deloc. :)

Astfel, facand o analogie cu viata,  cred ca uneori ne lipseste curajul de a incepe lucruri noi din teama de a nu avea un esec. Teama asta poate ca vine fie din faptul ca oamenii din jurul  nostru ne-au spus la un moment dat ca nu suntem talentati sau priceputi in a face acel lucru, fie din faptul ca undeva la inceput de drum cei ce au fost langa noi nu ne-au sustinut in aceea directie sau nu ne-au dat increderea necesara pentru a continua.
Iar eu, legat de desen imi amintesc o intamplare care s-a petrecut pe cand aveam 10 sau 11 ani.
Eram la ora de desen si profesorul ne-a spus ca in aceasta ora vom desena fiecare ceea ce isi doreste. Nu avem o tema anume. Drept pentru care ne-am pus toti pe lucru. Eu am desenat o scena de la circ : o foca cu un dresor. Numai ca in desenul meu am facut o eroare : dresorul avea un bici in mana. ;))
Cand domnul profesor ne-a spus sa incheiem, am pus creioanele jos si mi-am admirat desenul : eram atat de mandra de el si ma gandeam ca domnul profesor va fi de a dreptul incantat de lucrarea mea si chiar ma va lauda.  Zambeam.
Cand a ajuns in dreptul meu s-a uitat si a spus pe un ton ridicat : « Ce este asta ??? Cine a mai vazut foca dresata cu biciul ? E o prostie! Voi nu ganditi deloc ! »
Si a trecut mai departe.
Eram asa de trista pentru ca intr-adevar mi-am dat seama ca era o prostie…… dar nici macar nu s-a uitat la cat de frumos imbinasem culorile, la detaliile de pe haina dresorului la care muncisem ceva, la cat de frumoasa era scena…
Din pacate nimic nu a mai contat.
Tin minte ca am ajuns la o concluzie atunci : « gata, nu am talent la desen ! »
Au trecut 24 de ani de atunci si azi când mi-am privit unul din desenele făcute pentru a lbumul de la scoala mi-am spus : da, intr-adevar n-am talent, dar pot face lucruri frumoase! :)

Cred ca, uneori, e foarte important ceea ce ne spun cei din jur, legat de ceea ce facem.
Si mai cred ca, nu numai cu copiii ar trebui sa avem grija, ci si intre noi, adultii.

Iata si un citat din ultima carte ce mi-a picat in mana si, se pare ca nu intamplator ;))).
V-o recomand din tot sufletul « Citatdela »  -  Antoine de Saint-Exupery :
 
„A crea inseamna a gresi, poate, un pas in timp ce dansezi. Inseamna a da de-a curmezisul o lovitura de dalta in piatra. Putin conteaza destinul actiunii. Acest efort ti se pare, poate, steril tie, orb care privesti de aroape. Dar indeparteaza-te. Priveste miscarea acestui cartier al orasului. Nu vei vedea acolo decat o mare fervoare si praful aurit al muncii. Si gesturile ratate nu le mai remarci. Caci aceasta multime aplecata asupra operei muncii sale isi cladeste palatele sau rezervoarele sau marile gradini suspendate. Operele se nasc in mod necesar din vraja degetelor sale. Si iti spun, ele se nasc atat din munca celor ce isi rateaza miscarile, cat si din a  acelora carora le reusesc. Caci nu poti imparti omul. Iar daca ii vei pastra doar pe marii sculptori, nu vei mai avea mari sculptori. Cine ar fi atat de nebun sa-si aleaga o meserie care da atat de putine sanse de a trai? Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati. Ei ii servesc drept scara si-l ridica. Iar dansul frumos se naste din fervoarea dansului. Iar fervoarea dansului cere ca toti sa danseze, chiar cei care danseaza prost, caci astfel nu exista fervoare, ci academie pietrificata si spectacol  fara de inteles.


Nu le condamna greselile asemenea istoricului care judeca o era deja incheiata. Cine va reprosa cedrului ca nu este inca decat  o samanta sau tulpina sau ramura crescuta stramb? Lasa timpul sa treaca. Din greseala in greseala se va ridica padurea de cedri care va imprastia, in zilele cu vant, tamaia padurilor sale.
Greseala a unuia, reusita a altuia, sa nu te preocupe asemenea imparteli. Nimic nu e fertil decat marea colaborare a unuia prin celalalt. Miscarea ratata slujeste miscarii ce reuseste. Iar miscarea ce reuseste arata celui ce a gresit scopul pe care il urmareau amandoi.
Nu inventa un imperiu in care totul sa fie perfect. Caci bunul gust este virtute a paznicilor de muzeu. Iar daca dispretuiesti prostul gust, nu vei avea nici pictura, nici dans, nici palate, nici gradini. Te vei preface dezgustat din teama de a munci prost pamantul. Si vei fi privat prin vidul perfectiunii tale.
Creaza un imperiu in care totul sa fie fervoare.”
 
 
Antoine de Saint-Exupery - « Citatdela »   (1948)