maria montessori
facebook            simona nicolae
simona@mariamontessori.ro



TRIST DE CITIT… martie 2013

 

"Mintea absorbanta"  -  Maria Montessori
 
 
Ceea ce scriu in aceasta luna este mai degrabă trist decat interesant de citit…
M-am gandit si razgandit de cateva zeci de ori daca sa scriu sau nu…
Si, iata, ca scriu.
 
Inca sunt in Paris, la scoala, mai am 3 luni jumatate pana termin. Uneori, in afara scolii mai si lucrez,  cu copii.
In februarie am lucrat pentru o familie de expati care au trei copii, sa le spunem: Alexandre 6 ani, Anne 4 ani si jumatate si Pacha 3 ani.
Cand ne-am cunoscut mama mi-a povestit ca are nevoie de cineva care sa lucreze cu ei, sa faca activitati educationale pentru ca au deja o bona care are grija de ei. 
Prima saptamana a fost o experienta  trista, pentru ca m-a durut sa vad cum, uneori, oamenii fac rau, inconstient, propriilor copii.
Dupa prima zi am plecat putin confuza : am cunoscut doar doi copii din cei trei, Alexandre si Amelia; minunati de altfel, care vorbeau extrem de frumos si in 3 limbi straine, dar aveau ceva artificial in ei iar calmul lor aparent contrasta cu spatiile in care isi petreceau majoritatea timpului de dupa scoala, respectiv camerele lor – care erau un amalgam de lucruri colorate, automate, sclipitoare, galagioase care mai de care sa ti fure ochii si atentia pe care acesti copiii nu reuseau sa si-o mentina nici 5 minute pe un singur lucru. 
 
Copilul pana la 6-7 ani isi formeaza reprezentarea proprie a lumii in care traieste. Daca noi il tinem in povesti si inconjurat de lucruri  ireale (papusi, stelute colorate, casute din plastic, basme cu animale personificate, jocuri pe calculator, etc) reprezentarea lor va fi foarte saraca daca nu cumva nula. Astfel, poate ajunge la 6 ani dependent de adult si lipsit de autonomie -  nu stie sa se imbrace singur, nu mananca singur – i se da in gura, nu se spala singur, etc. 
Nu mai vorbim  de faptul ca nu a vazut un curcubeu decat in poze, nu stie ce este aceea roua, si nu intelege de ce un pahar de sticla se sparge cand il izbesti de un perete. 
 
In prima zi am cautat 15 minute, in camera Annei, lucruri adevarate (pe care le folosim in viata de zi cu zi). Am reusit sa gasesc (intr-o camera de 16 m patrati, ticsita cu tot felul de obiecte) doar 5 lucruri reale : o baterie de telecomanda, un pahar – de plastic, un telefon mobil, o moneda si o lingurita.
    
Dupa 2 zile de lucru cu ei, am reusit cu greu sa ma apropii de cel mare, Alexandre, care mi-a spus urmatorul lucru: „Adultii daca vor sa ii faca rau unui copil au tot dreptul sa o faca si nimeni nu ii va pedepsi.”  
Cum sa ii explici unui copil de 6 ani ca lucrurile nu stau asa, cand realitatea lui este cu totul alta?
Acesti copii provin dintr-o familie de oameni intelectuali, cu o situatie materiala mult peste medie, dar fara nici un pic de timp petrecut împreuna, ca o familie…din păcate, nu isi permit câteva clipe nici cu ei insisi…
Nu am scris toate aceste lucruri pentru a judeca sau a blama pe cineva ci doar pentru a pune in discutie o întrebare:
 
Oare constientizam pretul plătit pentru tot ceea ce intra ca prioritate înaintea copiilor nostri?
 
Alexandre, 6 ani : „E greu sa fiu un copil bun caci m-am educat singur.”
 
„Oamenii au crezut mereu ca a se juca cu cuburi si a-si exersa imaginatia cu basme erau doua dintre nevoile principale ale copilului. Prima era menita sa stabileasca o relatie directa intre mintea copilului si mediul sau, pentru a-l cunoaste si a-l stapani, dobandind astfel o mai mare dezvoltare mentala. 
Cea de-a doua era considerata ca dovada a imaginatiei debordante pe care copilul o proiecteaza in jocurile sale. Dar, avand in maini ceva real pe care sa-si exerseze aceasta forta puternica, s-ar putea presupune, pe drept cuvant, ca este ajutat intr-o masura mult mai mare, intrucat in acest fel, mintea lui este adusa in contact cu lumea exterioara.
Perioada de pana la 6 ani este decisiva. Oricare ar fi abilitatile pe care si  le dezvolta copilul acum, ele vor ramane fixate pentru toata viata. 
Nici o educatie superioara nu poate anula ceea ce a fost format odata, in copilarie. De aici putem deduce importanta educatiei sociale la aceasta varsta. In timpul ei exista inca sansa corectarii unor devieri de personalitate care au fost provocate de obstacole intalnite in primii trei ani, deoarece aceasta este perioada in care natura isi desavarseste opera.”

 
Mintea absorbanta – Maria Montessori